Astazi am avut prima testare la fizica si sincer... AM copiat! Toti cu exceptia lui Claudiu.. In ficare banca era cineva care era cu telefonul in mana calculand rezultatele la tabele, si ne-am bucurat tare mult ca profesorul nu ne-a vazut. Dar oricum nu avea cum pentru ca aveam un plan:cel care nu avea telefonul se uita la prof iar daca el isi ridica capul trebuia sa batem in masa. Asta in timp ce "matematicienii" isi toceau degetele pe tastele calculatorului. Dar nuu...noi glumim! Suntem copii cinstiti (in cele mai multe cazuri). Nu am copia niciodata. Desi recunoastem ca mai pierdeam timpul vorbind cu colegul/colega. Vedeti?! Spunem adevarul. :)) Dar pe buna dreptate acum... poate dar doar poate a mai tras cineva o ocheada in caiet sau in carte dar mai mult nu. Oricum pentru o prima evaluare a cunostintelor legate de fizica trebuie sa spunem ca a fost O.K. Insa nu mai vrem inca una! Cel putin nu in viitorul apropiat.


Vrabiuta buclucasa

Stiu ca de mult nu a mai fost pus pe blog asa ca m-am gandit sa va spun despre vrabiuta care in timpul orei de istorie a intrat pe geamul din spate pe la banca Roxanei si Oanei iar ele prima oara doar s-au dat inapoi insa nu au tipat dar cand vrabiuta a ajuns la Rares si Ionut care erau in fata lor, toti cei din bancile de la geam au inceput sa strige si sa vina sprea bancile din mijlocul clasei crezand ca este vreun liliac. Asa ca Ramona, curajoasa cum se vede dupa mersul ei apasat, a luat-o in mana si a aruncat-o dupa ce  Bogdan Taralunga i-a deschis geamul. Cu chiote de ras randul de la geam si-a reluat locul in banci cu inima ajunsa probabil in gat de la sperietura trasa.

            Am ajuns la concluzia ca ora de istorie va deveni o ora de biologie de la atatea animale. :))

...a fost pe capurile noastre (cu adevarat, nu e figura de stil)! 10 minute de haz am avut cand am iesit afara si ne-am pus ochii pe papadiile cu puf. Sa fie binecuvantate.Rupeam una cate una si le scuturam in fata sau pe capurile colegilor. Soarele are mereu acelasi efect pentru noi cand ne intalnim. Nu ca nu ne-ar placea soarele. Ba chiar il adoram. Dar hai sa nu mai bolborosim degeaba. Mai intai, am venit cu intentia de a-l lansa pe " Bucşă " -avionul din hartie creeat de Doru-. Insa cineva (Ana din clasa a saptea) s-a gasit sa il rupa in doua. Mai apoi proful de sport a vazut ca erau doua hartii pe jos (ce constituiau avionul) si inca o bucata in mana Anei si a invinovatit-o pe ea. Insa in apararea ei a spus ca erau a lui Doru. Asa ca profesorul l-a chemat pe Doru...insa nu stim ce i-a spus... ca sa lamureasca. Ca sa il inveselim eu (Alexandra) i-am suflat papadia care o aveam in mana direct in fata. Aici incepe razboiul... Toti (cei prezenti afara) din clasa noastra mi-au urmat exemplul si au sarit pe Doru. Totusi pentru ca nu era prea corect 1 contra vreo 7 am aruncat si unul in altul. Astfel papadiile cu puf s-au prapadit pentru noi. ;)

In pauza dinaintea orei de matematica -care a fost de-altfel si ultima- Eu(Alexandra), Doru, Marian si Ioana, am simtit nevoia de libertate si ne-am gandit sa facem si vreo doua poze. Am ras mult... si probabil oamenii care ne-au vazut se speriau de noi.Aaa! Si inca ceva... avionul din mana lui Doru este "Măgura" Am botezat-o asa deoarece ne-a placut foarte mult reclama de la Magura-"Lapte si miere". Am sa postez si un articol doar pentru ea, cu poze si daca gasesc chiar si reclama. Daca vreti sa vedeti pozele mai de aproape dati click pe ele.

Nu stiu daca ati aflat sau nu dar clasa a saptea si-au facut si ei un blog. E interesant dar mai trebuie lucrat. Totusi <vorbind in numele bloggarilor> va uram BUN VENIT! si tineti-o tot asa cu publicarile! Dar va avertizam ca nu e usor sa fii un blogger. Mai ales cu toate divergentele creeate din cauza ca unii colegi (nu dau nume) s-au trezit ca vor sa faca ce vor ei din  blog dupa-aia punandu-si gura tot pe tine. Dar lasand partea negativa la o parte chiar m-am mirat cand Ioana mi-a spus ca aveti un blog. Imi place stilul in care redactati articolele si toate urarile de bine! :)

Reluare

Scoala a inceput de vreo luna si deja ne-am reluat cursul matinal din ficare zi...
Ne facem geanta, ne imbracam, mancam....si pornim spre aceeasi cladire din totdeauna. Ajungem gafaind caci unii au intarziat si au trebuit sa se grabeasca...aplecati de greutatea gentii si cand o dam jos inspiram ca si cum am scapat de o povara ce ne chinuia de ani buni. Ne asezam in banca si ne salutam colegul/colega cu un zambet prietenesc si scoatem cele necasare fiecarei ore. Intra profesorul... "Buna ziua clasa" "Bu...na... zi...ua." suieram incoerent. Si deodata incep sa fosneasca paginile caietelor si cartilor, pierzandu-ne ochii prin randurile temei si cu gandurile de-a valma. Da... la fel e mereu. Si incepe ora diferita mereu insa nu intrucat sa ne capteze tuturor atentia.
                                   
       In toata clasa fiecare minte e oriunde dar nu acolo. Mai prindem din zbor cate o vorba si reactionam instantaneu cu raspunsul sau cu "Ăăăăă..." Ne mai scapa cate un chicot...mai ratacim cateva vorbe...mai bagam la stomac cate o litera pe tabla dar nu-i bai ca se rezolva.Ultimele 5 minute...toata lumea cu ochii pe ceas...si nu se aude nici musca...unii de frica sa nu ii asculte inchid ochii si se roaga sa nu dea pagina la catalog. Bazaie un telefon intr-un ghiozdan. Dar in care? Si vocea profesorului tuna in toata incaperea si zdruncina pupitrele. Cade un penar imprastiind pe toata aria creioane si pixuri. In secunda doi toti se apleaca dupa ele..Altii plictisiti mai dau un ochi la ceas si casca. Incepe sa ploua cu teme. Cateva tunete de la profesor caci unii vorbesc in loc sa isi noteze exercitiile. S-a sunat...sursa furtunii iese ca fulgerul din clasa iar ploaia se linistete. Mai burniteaza putin dar cum parasim clasa se insenineaza. Iesim afara si incepem sa ne impingem prin multime incercand sa ajungem la magazinul lui Voinea. Pana acum nici unul nu a murit. Unii au iesit nevatamati dar cu cornul turtit iar altii s-au dat batuti dupa 5 minute. Si iarasi incepe ora, iar apoi iar vine pauza si tot asa pana la sfarsit. GATA! <Am scapt si de ziua asta!> ne gandim in timp ce iesim afara inspirand aerul pur al liberatatii si pornind spre casele nostre. De-aici toti stim ce urmeaza deci nu mai are logica sa va spunem.

About this blog

"Era odata o baba urata cu spatele aplecat de vreme care se sprijinea intr-un toiag tocit si el de monotonie.Mergea ea pe pe langa o scoala exact cand orele se sfarseau.Taraie soneria si niste copii din clasa a sasea dau navala pe poarta scolii.Si vazand saraca baba care nu din intamplare o chema"Plictiseala" fug spre ea cu zambetul pe buze si cu chiote si vacarm copii fac din baba o fata tanara cu chip de copil si ochi de inger. Si fata pleaca mai departe alaturi de sufletele nebune"

Mai rasfoiti si...

Un produs Blogger.

Multumim....

...ca ne urmariti blogul!

Followers